Teză la Limba română în anii '90
Este vorba de o teză la o clasă de gimnaziu. Cei care scriau atunci astfel de lucrări sunt acum probabil părinţi şi toacă des capul odraslelor cu texte de genul "Pe vremea mea se învăţa mai mult!".
Vă recomand să încercaţi să citiţi direct din lucrare. Dacă nu reuşiţi, vă scriu mai jos textul.
Câinele şi căţelul (de Grigore Alex)
Într-o zi câinele Sasom se duse într-o zi de vară, se duce la câine în ospeţie. Căţelul ia spus câinelui să meargă să se joace.
Sau jucat dar după aceea sa-u dus fiecare acasă la ei.
A doua zi câinele se dădea mare că el îi din familie mare iar căţelul îi din familie mai mică. Căţelul a spus că şi el îi din familie mare. Câinele era mai mare la ani ca căţelul şi se luase la sfadă amîndoi. Ori câinele era mai mare ori se certau că unul îi mai mare decât altul.
Mai târziu se luase la bătaie de la mărimi. Ba câinele era o familie mare, ba căţelul nu ştiau care să se lase bătut. Doar câinele o începuse, pentru că lui nui mai spunea căţel ci câine pe care oamenii îl rosteşte numai la câinii mai mari. La cei mici se spune căţel. De aceea câinele se tot dădea mare că îi dintr-o familie mai mare. Sau certat toată ziua şi când căţelul sa dus acasă ia povestit părinţilor lui întâmplarea de azi.
Când sa făcut iar ziuă părinţii căţelului sa dus la părinţii câinelui şi ia spus să nu mai facă atâta gălăgie că voi sînteţi mai mari, că nici măcar nu ştie să numere. Cică părinţii căţelului îs mai bătrâni şi că îs mai demult pe pămînt. Auzind această vorbă părinţii câinelui iau cerut iertare şi câinele a venit supărat şi ia cerut iertare. Deatunci câinele şi căţelul au rămas prieteni toată viaţa.
Şi părinţii se ajutau unii pe alţii.
