Gh. Giurgea Negrileşti – Troica amintirilor. Sub patru regi

Apărut la 12 decembrie 2011

La 1907 – la Galaţi – 3 ofiţeri au ieşit în fruntea escadronului de călăraşi şi au tras în răsculaţi. După 38 de ani, glonţul românesc căptuşit cu oţel s-a oprit în pieptul unuia dintre ofiţeri – Ion Antonescu.

În 1914 ţarul Nicolae al II-lea a poruncit în Rusia austeritate. A interzis spirtul (votca). România, timp de doi ani, a fost ceea ce fusese Mexicul pentru America în perioada prohibiţiei!

Titulescu despre Carol al II-lea: cea mai profundă şi fermecătoare canalie din câte a cunoscut România modernă.

România trecea într-o vreme ca având cele mai bune băuturi şi ţigări din lume.

România, în Europa, era singura care avea petrol. De aceea în primul război toţi o voiau. Germania şi-a hrănit motoarele cu petrol românesc. Tot aici erau: grâul cel mai bun, orzul, ovăzul, carnea de porc. Engleyii cumpărau de la noi ca să nu ajungă la nemţi. Cumpărau marfa, o băgau în magazii, plăteau chiria pe câteva luni…

Există două feluri de ţigani: cei frumoşi veniţi din India şi buzaţii, din Etiopia!

Turcii otomani i-au poreclit pe moldoveni (blonzi şi cu ochi albaştri) Ak Valah (valahii albi). Muntenii erau Kara Valah (valahii negri).

Boierii mari, prinţi cu 10, 20 de mii de hectare, risipeau banii în Franţa şi bieţii ţărani n-aveau ce mânca. Au adus forţă de muncă – sârbi – cărora le dădeau mămăligă cu ceapă de mâncare. Atunci a izbucnit răscoala (1907).

Ambasadorul Germaniei (din 1914) i-a căzut în genunchi ţarului Nicolae al II-lea. I-a spus că războiul va fi sfârşitul împărăţiilor. Îndemnat de duhovnicul său, ţarul a iscălit mobilizarea.

Unii cazaci s-au dat de partea revoluţiei bolşevice. "Probabil îl văzuseră prea de aproape pe ţar".

Din memoriile mareşalului Mackensen: "Am venit în România cu 16000 de jandarmi şi am plecat cu 16000 de bandiţi" (permiteau contrabanda)

Doamnele (surori de caritate în război) din societate se retrăgeau rand pe rand, "din decenţă", "din pudoare". De fapt nu voiau să spele, să panseze, răniţii miroseau urât.

În 1917, după retragerea armatei, guvernului şi regelui în Moldova, a izbucnit tifosul exantematic. Toată Moldova avea cimitire noi. Toată lumea avea râie. Petrolul nu mai era folosit la luminat, ci contra păduchilor şi râiei.

Duiliu Zamfirescu citându-l pe Brătianu: Trebuie făcută exproprierea (marilor moşii). La un al doilea 1907 vine armata sovietică şi nu mai pleacă.

Când a fost asasinat Duca (era cinstit şi intransigent), în gara Sinaia de către legionari, a fost căutat Corneliu Zelea Codreanu (Căpitanul). Acesta s-a dus în faţa slugarnicilor magistraţi militari:
- Aprobaţi asasinarea ministrului?
- Nu.
- Ştiaţi de intenţiile ucigaşilor?
- Nu.
- Sunteţi liber.

Refuzat de Corneliu Zelea Codreanu de trei ori, regele a ordonat mai apoi executarea lui. Cu moartea lui Codreanu, Carol al II-lea şi-a făcut un duşman: Hitler. N.D.Cocea: Un paranoic neamţ s-a ciocnit de alt paranoic, tot neamţ.

Stalin i-a propus lui Churchill exterminarea a 50000 de ofiţeri nemţi la Conferinţa de la Teheran. Churchill: "Fie 49300 ca să nu ne mai tocmim!"

Bogătaşii României au mâncat lucruri scumpe, au băut băuturi fine chiar şi când Armata Roşie era la Iaşi. La Capşa părea că nu-i război.

Americanii bombardau Bucureştiul, Prahova, Iaşiul iar bogătaşii credeau că România va fi despăgubită. Credeau că Stalin va sta sluj în faţa americanilor şi englezilor.

Autorul cu nişte amici şi un neamţ se ascundeau de bombardament după o căpiţă cu fân. La un momant dat se prăbuşeşte un avion. Pe cer se vedeau paraşutându-se piloţii. Apoi ţăranii cu furci fugăreau doi paraşutişti americani.