"Nu am prejudecăţi. Urăsc la fel pe toată lumea" (W. C. Fields)
Martha Bibescu a fost prietenă (şi uneori nu numai prietenă...) cu multe personalităţi ale timpului. Din spusele ei, era bătută de soţ, Valentin Bibescu.
Se credea că nu toţi copiii Reginei Maria erau ai Regelui Ferdinand. Carol al II-lea da! Nicolae se credea că a fost fiul marelui duce Boris, iar Ileana, care era foarte frumoasă, era fiica prinţului Barbu-Ştirbei.
Lui Ferdinand nu i-a plăcut să fie rege, dar a făcut-o bine.
Temelia Bisericii a pus-o Iisus în Petru, sperjurul (s-a dezis de El) şi Pavel, fostul securist roman (într-adevăr, în Faptele Apostolilor scrie că Pavel, care înainte se numea Saul, îi persecuta pe adepţii lui Hristos)
Ana Pauker (a fost activistă comunistă, eliminată de Gheorghiu Dej cu aprobarea lui Stalin) era o doamnă distinsă ca înfăţişare şi vorbea o bună franceză. În majoritatea timpului îşi juca rolul de ţoapă vindicativă, violentă şi trivială.
Nicolae Titulescu are la noi o imagine disproporţionat de bună faţă de rezultatele reale pe care le-au avut jocurile lui diplomatice. Liga Naţiunilor nu a folosit la nimic. (Liga s-a şi desfiinţat după al II-lea război mondial şi înlocuită cu Naţiunile Unite)
Carol al II-lea a luat (în tren) decizia lichidării lui Corneliu Zelea Codreanu (liderul mişcării legionare), din cauza dorinţei lui Hitler de a-l instala la putere. Gafencu insistase să nu facă asta. Efectele au fost dezastruoase. (a fost escaladată spirala asasinatelor în România)
Eu (adică Al. Paleologu) şi Nicolae Steinhardt ştiam că apropierea de Noica ne poate duce la puşcărie, dar eram prieteni. (toţi trei au făcut puşcărie în comunism, Noica având simpatii legionare)
În America, criteriul absolut de selecţie e mediocritatea (parcă la noi nu e la fel!). Numai aşa au putut avea SUA un preşedinte ca Bill Clinton. Poate şi mai rău decât să fii tâmpit e să nu fii nimic, aşa ca el.
În Războiul de Secesiune (e vorba de războiul civil american care s-a sfârşit în 1865 prin victoria statelor din nord industrializate asupra Sudului sclavagist) au câştigat jigodiile, lichelele şi mârlanii de yankei.
Tatăl lui Alexandru Paleologu, aflat pe munte, a rămas fără hârtie igienică şi a folosit bancnote de 500 şi 1000 lei. Niciodată nu a simţit că a folosit o sumă considerabilă de bani într-un mod mai folositor!
Dacă e ceva ce-mi place într-adevăr, e să stau degeaba, să nu fac absolut nimic, să casc gura. Leneşul e singurul care obţine ceva de la viaţă!
Pentru mine, mult mai importanţi sunt copiii. Adică Dumnezeu i-a dat omului putinţa cvasi-divină de a procrea şi el se laudă cu putinţa de a scrie o carte?