Din cartea “Sfidarea memoriei” de Alexandru Paleologu

Apărut la 7 noiembrie 2010

Corpul diplomatic al Europei Occidentale a asistat, la Edicule (închisoarea celor 7 turnuri din Constantinopol), la decapitarea lui Constantin Brâncoveanu ca la un spectacol de teatru (în secolul luminilor!). Ei remarcă pitorescul acestui episod.

După moartea lui Ştefan cel Mare, prin concordatul încheiat între Francisc I şi Soliman Magnificul, Occidentul renunţă la influenţa lui în răsăritul Europei. După asediul Vienei am fost aruncaţi în fatalitatea fanariotă. Dezinteresul Europei faţă de fenomenul românesc s-a manifestat şi la Ialta.

La invadarea Parisului (de către englezi), locuitorii se rugau la Sfânta Genoveva şi la Sfânta Ioana (D’Arc). Era prima oară când oamenii o numeau sfîntă.

În istoria României nu există nicio epocă fericită! Poate cea dintre Unire şi primul război mondial. Mai puţin nefericită.

Carol al II-lea a ţinut discursul de recepţie la primirea lui Blaga în Academie (pe care el a vrut-o)

În timpul unei slujbe la capela catolică, Al. Paleologu l-a văzut pe Ferdinand. Avea doar 5 ani şi a exclamat în germană:
- Ce urechi are regele!

În secolele 8, 9, când Parisul era un biet târg, în Sevilla arabii făcuseră pe stradă jgheaburi de ardezie, prin care circula apa şi unde creştea iasomia, biblioteci, băi publice etc.