Slănic Prahova

Apărut la 27 iulie 2011   |   autor: Dan 0 comentarii

Am fost a doua oară în această staţiune. Prima dată s-a întâmplat acum vreo 30 de ani, aşa că atunci când am sosit zilele trecute prin zonă nu mai ţineam minte aproape nimic de la prima excursie. Vreau să precizez de la început că această staţiune are ceva în comun cu toate celelalte staţiuni româneşti: lipsesc investiţiile şi mai ales interesul local de a atrage cât mai mulţi turişti. Locul e destul de frumos şi stă pe un strat de sare deosebit de mare. Aerul e bun şi ar putea veni acolo mii de turişti anual... dacă ar avea de ce!

Am mers o singură dată în parcul staţiunii. Imaginea de mai jos este sugestivă. Destul de neîngrijit locul, iar soclul fără nimic pe el spune multe. Probabil a fost acolo o statuie a vreunui lider comunist, a fost dată jos, s-a şters şi înscrisul, aşa că nu mai ştie nimeni ce a fost acolo. Oare nu se putea pune altceva în loc? Evident că nu am mai păşit prin parc a doua oară. E urât şi mic.

Pe drum am dat de o statuie a lui Mihai Cantacuzino, "mare patriot şi ctitor de arhitectură românească". A fost spătar (un fel de ministru în zilele noastre) şi, scrie chiar pe soclu, este cel care a deschis prima ocnă de sare în zonă. Trebuie spus, în caz că nu ştiţi, sarea a fost extrem de scumpă, v-am mai pomenit de asta când am fost la Slănic Moldova. Cu 20 de săculeţi de sare a fost construit un pod! Revin la acest Cantacuzino. El are origini bizantine şi este interesant cum stăinii au fost mai patrioţi chiar decât românii înşişi. Profitul obţinut din sare este donat Spitalului Colţea şi Şcolii Colţea din Bucureşti. Deci nu şi-a făcut viloi, nu a sponsorizat o echipă de fotbal. Hmmm...

Pe şoseaua care duce la mină îmi sare în ochi un teren de fotbal. E închis cu un lacăt uriaş, dar este şi o pancardă în care primarul localităţii se laudă cu această realizare (cu terenul, nu cu lacătul!). Probabil a costat ieftin: un catralion de euro. Plus o vilă personală.

La tot pasul văd coşuri de gunoi cu acelaşi mesaj stupid pe ele: "Cine nu foloseşte coşul e un... măgar". Eu nu am folosit pentru că nu am avut nevoie. Deci ce sunt? Dar primarul ce este? O să vă mai spun câteva lucruri despre primari în zilele următoare. Asta pentru că majoritatea celor care sunt azi şefi de localităţi sunt nişte incapabili setoşi de putere şi bani.

Am ajuns la salină. Intrarea este 14 lei pentru adulţi şi 7 lei pentru copii. Vă trebuie haine groase, înăuntru fiind doar 11 grade în toiul verii. Coborâm la 200 şi ceva de metri sub pământ cu un lift.

Galeriile sunt spectaculoase, mari, au formă trapezoidală. Găsiţi şi câteva magazine înăuntru, locuri de joacă pentru copii, un mic lac şi...

multe statui...

Capul de dac e favoritul meu.

Mai jos m-am pozat cu împăratul Traian, cuceritorul Daciei...

...iar mai jos cu Eminescu, poate aţi auzit de el!

Când am ieşit afară eram îngheţat şi vremii toride i-au trebuit un sfert de oră să mă readucă la normal.

Dacă vreţi să vă bronzaţi şi să faceţi baie, mergeţi la Lacul Sărat. E mărişor, e adânc de câţiva metri şi poţi sări în apă de pe te miri ce. Doar de pe gard este interzis. Pentru copiii mici este amenajată o piscină, iar pentru amatori există şi nămol (ca la Techirghiol) cu care să te... murdăreşti ca să combaţi habar n-am ce afecţiuni.

M-am apropiat cumva de Lacul Miresei care are deasupra un munte de sare. Se spune că o mireasă, distrusă că i s-a impus să se mărite cu cine nu dorea, s-a aruncat îmbrăcată de nuntă în lacul adânc de câteva zeci de metri. Când eram copil, muntele acoperea integral lacul. Acum s-a prăbuşit şi apa nu mai are decât câţiva metri. Trist şi tipic.

Am fost şi la Muzeul Sării. Intrarea este 3 lei pentru adulţi. Nu e mare muzeul, dar am găsit un ghid acolo care ştie de toate şi vă poate povesti tot felul de lucruri interesante despre cum se exploata şi cum se exploatează azi sarea.

În staţiune există şi biserica Sfinţii Trei Ierarhi, monument de artă bisericească din secolul XVIII.

Cazare există din belşug în zonă. Eu vă recomand să faceţi ca mine, nu vă rezervaţi dinainte, veniţi şi vedeţi la faţa locului. Ofertele sunt multe şi realitatea este din păcate în contradicţie cu datele de pe internet. Eu am stat la un hotel de trei stele care costă 130 lei camera. Condiţiile au fost bune şi patul suplimentar pentru copil nu costă nimic. Dacă vreţi să vă relaxaţi, să faceţi câteva zile baie şi nu sunteţi foarte pretenţioşi, puteţi merge la Slănic Prahova.

Număr de accesări: 5432

Dan Pracsiu deţinător www.dponline.ro
Profesor, Liceul Teoretic "Emil Racoviță" Vaslui
Membru în Comisia Naţională a Olimpiadelor de Informatică
Pasiuni: istoria, călătoriile, fotografia, muzica clasică