Jurnal de călătorie

Vă prezint locurile pe unde călătoresc

Olimpiada naţională de informatică 2011, Piatra-Neamţ

Dragi cititori, de vineri nu am mai avut timp să scriu pe blog, sunt la Piatra Neamţ la Olimpiada Naţională de Informatică (15 – 21 aprilie). Câţiva m-au întrebat dacă merg să însoţesc lotul vasluian de elevi, dar am trecut de cam multişor de etapa aceasta. Sunt de câţiva ani buni în Comisia Naţională. Având în vedere că nu ştiu să mai existe un profesor din Vaslui într-o asemenea comisie, indiferent de disciplină, vă daţi seama că am şi eu cu ce să mă laud!

Am urcat vineri în maşină şi am purces la drum. Vă sfătuiesc din toată inima să nu alegeţi traseul Vaslui – Negreşti – Roman decât dacă aveţi tractor sau tanc. Şoseaua este aşa de distrusă, încât nu poţi ocoli decât jumătate din gropi. Am reţinut în special numele localităţii Todireşti. Acolo nu sunt gropi pe şosea, ci una singură, în care intri acum şi ieşi după 10 minute. În fine, pot să vă spun că drumul de la Negreşti la Roman, lung de vreo 40 km l-am făcut într-o oră şi 20 minute.

Am ajuns la Piatra-Neamţ şi am remarcat în oraş că şoferii sunt agresivi în trafic. De exemplu, în timp ce o maşină acorda prioritate la trecerea de pietoni, altul din spate cu un gipan îl claxona de zor, ba a încercat să-l depăşească pe bietul om care respecta regulile. Am mai remarcat că străzile sunt pline de gropi, asta ca dovadă că actualul primar ar trebui să mai şi plece acasă. Vorbesc de celebrul Pinalti.

M-am cazat la Hotelul Ceahlău. Trebuie să vă spun că în judeţul Neamţ sunt foarte multe locuri care se numesc Ceahlău. Restaurante, pensiuni, librării, străzi… toate poartă acelaşi nume. Nu m-am uitat în cartea de telefon, să văd dacă există familia Ceahlău. Primesc o cameră la etajul 7. Ajung în cameră şi mă bucur de panorama din balcon. Fac repede câteva poze şi vă ofer şi vouă una. Despre restul, vă mai spun şi mâine.

După cazare, mă revăd cu toţi colegii din ţară care sunt ca şi mine în comisie. Cu toţii citesc şi se amuză teribil de cuvântul de bun venit la olimpiadă al inspectorului general şcolar de la Neamţ. În special atrage atenţia un paragraf care poate fi pus cu uşurinţă în categoria "sinergia faptelor" care era odată în Academia Caţavencu. Vă redau textul şi primiţi ca sarcină să scoateţi iedile principale!

"Excesul de stimă pe care îl am pentru oamenii ce sunteţi - cu adevărat valoroşi - se naşte, probabil, din nevoia firească de a face exerciţii de admiraţie faşă de ştiutorii de mult în momente în care mult prea mulţi ştiutori de puţin practică retorica mediocrului lipsit de vină cu rostogoliri emfatice." Superb!

A doua zi, încă de dimineaţă, începem serios lucrul. Ne adunăm pe comisii, eu fiind la clasa a X-a împreună cu alţi cinci colegi, Alin, Gelu, Stelian, Eugen şi Ţucu (şeful nostru). Mergem la colegiul de informatică şi ocupăm o sală. Este laboratorul de biologie, unde facem imediat cunoştinţă cu cel mai bun prieten al omului. Vi-l prezint mai jos.

Nu vreau să vă plictisesc acum cu detalii tehnice. După două zile de concurs în care elevii au avut de rezolvat pe calculator 6 probleme (din care două ale mele), n-am reuşit să-i biruim pe toţi concurenţii, doi din ei obţinând punctajul maxim, 600 de puncte. Nu-i nimic, îi aranjez eu la anul!

Au fost zile obositoare, ajungeam în cameră după ora 1,30 dimineaţa şi la 7 eram în picioare, marţi am plecat într-o excursie către Bicaz. Am făcut multe poze, vă pun şi vouă câteva la dispoziţie.

Am oprit chiar la baraj şi imediat mi-au sărit în ochi gunoaiele adunate la mal. Mi s-a spus că e mereu aşa. Deşi se face des curăţenie, mizeria reapare urgent. Nu ne mai civilizăm. Eu de foarte mulţi ani, indiferent ce am de aruncat, îl ţin în mână până găsesc un coş de gunoi. În semn de protest.

Pe la mijlocul barajului am făcut câteva instantanee cu peisajul din jur. Frumos! Fotograful e mai lipsit de talent...

Ne-am dat cu vaporaşul. Dacă vreţi şi voi, vă recomand să aveţi haine groase şi o căciulă, e curent în mijocul lacului. Mai sus, de la stânga la dreapta, Ema, Marius, eu, Marinel. Marius e din Craiova şi ne-a "supărat" pe toţi, căci cei 8 elevi olteni ai lui calificaţi la olimpiadă luară premii şi menţiuni.

Aici am făcut o poză de grup, nu suntem chiar toţi, unii nu au mers în excursie, căci pregăteau deja problemele de baraj pentru stabilirea lotului naţional.

Îmi amintesc de un poet vasluian care mergând odată pe la ţară, s-a uitat în jur şi a spus: "Ce frumoasă ţară avem!". Nu ştiu dacă imaginea este bine făcută, nu am un aparat super-performant, în zare se vede vârful Ceahlău.

Ne urcăm iar în autocar. Urmează să mergem la Mănăstirea Secu. Dar desprea asta şi despre festivitatea de premiere, mâine.

De la lacul Bicaz am făcut o călătorie cu autocarul până la Mănăstirea Secu. Vă spun sincer că, obosit fiind după câteva zile grele, nu am făcut prea multe poze acolo şi nici nu am fost în stare să ascult cu mare atenţie vorbele părintelui Vichentie Mălău care ne-a luat în primire.

Am primit însă o hârtiuţă cu nişte cugetări. Vă ofer şi vouă două. "A nu te mânia niciodată e semn de mare înţelepciune". "Nimic nu e mai liber decât cugetarea". Luaţi aminte! După o vizită scurtă a locurilor şi după ce am aflat câteva date istorice ale mănăstirii, am fost invitaţi la masă unde am servit numai mâncare de post. Vă recomand cu căldură să vizitaţi mănăstirea!

Am plecat spre hotel şi am ajuns la timp pentru a ne aranja. La ora 17 este festivitatea de premiere. Lotul judeţului Vaslui a fost format (în imaginea de mai jos - este de la deschidere - de la stânga la dreapta) din: Alexandru Bâgu (Colegiul Naţional Codreanu Bârlad), Daniel Popovici (Cuza Vodă Huşi), Ciprian Olariu (Grupul Şcolar Ştefan Procopiu Vaslui), Theodor Sîrbu (profesorul însoţitor al lotului), Mircea Trifan (Grupul Şcolar Ştefan Procopiu Vaslui) şi Cătălin Cernat (Colegiul Naţional Codreanu Bârlad).

Am obţinut două medalii, una de argint prin Ciprian şi una de bronz prin Mircea. Reţineţi-le numele, la anul dăm lovitura şi intrăm în lotul naţional!

Cred că suntem în progres faţă de ultimii ani. Sperăm că la anul vom avea rezultate şi mai bune. Facem câteva poze şi afară, prilej să mă dau şi eu mare cu cei doi premianţi...

...apoi colegul şi prietenul meu Theo se dă mare cu premianţii!

Primim de la organizatori şi o revistă a olimpiadei. Mi-au atras atenţia câteva pasaje dintr-un interviu. Câţiva reporteri întrebau elevii despre concurs. Ia citiţi aici:

Reporter: Cam cât la sută ţi-au valorificat potenţialul? (e vorba despre subiectele de concurs)
Elev: Cam 60%
Reporter: Ce punctaj ai obţinut?
Elev: 0 puncte!

Reporter (întrebând un elev de clasa a V-a): Cum ţi s-au părut subiectele?
Elev de a V-a: La un nivel înalt, mi s-au părut puţin exagerate, gândindu-mă la ce programă s-a dat pe internet.
Reporter: Au respectat programa?
Elev de clasa a V-a: Au deviat puţin.
Reporter: Subiectele au valorificat potenţialul tău?
Elev de clasa a V-a: Aş zice că da, deoarece au fost probleme grele şi i-au stimulat pe toţi să fie creativi.

Interviul mi s-a părut credibil, ştiţi şi voi că aşa vorbeşte orice elev de a V-a...

La anul am auzit că olimpiada naţională de informatică se va ţine la Iaşi. În cea mai mare parte, olimpiadele naţionale s-au ţinut, începând cu 2001, mai ales în Moldova. Niciodată la Bucureşti! Tot cei săraci sunt mai ospitalieri şi mai darnici...

Despre autor
Author

Dan Pracsiu deţinător www.dponline.ro
Profesor, Liceul Teoretic "Emil Racoviță" Vaslui
Membru în Comisia Naţională a Olimpiadelor de Informatică
Pasiuni: istoria, călătoriile, fotografia, muzica clasică

Comentarii (2)
Scrie un comentariu
Nume:

Comentariu:

15 + 10 =