Pagini de istorie

Istoria văzută prin ochii unui amator

Filmul "Centurion" - gogoşi marca Hollywood

Recent am văzut noul film istoric Centurion (2010). Ca pasionat de istorie ce sunt, mai ales de istoria Imperiului Roman, mărturisesc faptul că unele imagini din film mi se par nepotrivite, altele ridicole.

Filmul pleacă de la un adevăr, în Britania primului secol al erei noastre au existat mai multe răscoale împotriva romanilor. Cea mai importantă a fost condusă de o regină locală, Boudicca (numele nu ştiu cât de corect este, aşa a numit-o istoricul Tacitus). Armata ei, deşi numeroasă, era dezorganizată şi slab înarmată. A ocupat mai multe localităţi unde a masacrat zeci de mii de romani şi colaboratori ai acestora. A luptat şi distrus şi o parte din Legiunea a IX-a (probabil acest eveniment este redat în prima parte a filmului).

Aici apar şi un primele aspecte care deranjanjează. În film legionarii, dispuşi în centurii (grupuri de aproximativ 100), sunt prinşi într-o vale şi ucişi de o ceată de rebeli. În realitate, centuriile au fost atacate de întreaga armată a răsculaţilor, care se pare că depăşea efectivele romanilor în proporţie de 50 la 1 sau chiar mai mult! Ar fi fost imposibil ca o gaşcă inferioară sau egală numeric romanilor să poată anihila atâţia legionari (în film erau cică 3000) Să nu uităm şi că în acele vremuri legiunile romane erau cele mai eficiente şi mai organizate armate din lume. În consecinţă, numărul victimelor duşmanilor lor era oricând incomparabil mai mare.

În film atacul porneşte cu rostogolirea unor uriaşe sfere de foc peste centurii. Romanii stau ca proştii nemişcaţi şi încearcă să respingă focul cu scuturile. De fapt una din calităţile centuriei era mobilitatea. Uşor să te dai la o parte, fără să rupi formaţia. Multe din antrenamentele de luptă constau în acele vremuri tocmai în păstrarea coeziunii luptătorilor în mişcare.

Apoi romanii sunt atacaţi cu săgeţi, efectul fiind devastator. Adevărul este că săgeţile aveau efect minim, datorită scuturilor şi armurilor legionarilor, care răspundeau cu promptitudine la ordinul Testudo! (ţestoasa), adică unirea scuturilor într-un zid impenetrabil. Am găst pe net o imagine sugestivă ca să vă faceţi o idee despre ce zid era vorba.

testudo
gladius
pilum

După ce rebelii fac ravagii cu arcurile, trec la lupta corp la corp. Urmează o altă aberaţie a filmului: deşi centuriile erau pe poziţie, acestea se rup şi fiecare roman luptă pe cont propriu şi bineînţeles că în luptele individuale ce urmează, răsculaţii înving de cele mai multe ori. De fapt, centuria lupta în formă de triunghi cu un vârf orientat spre duşman. Aşa, chiar dacă erau încercuiţi, fiecare legionar avea spatele protejat de ai săi. Aici mai este de menţionat ceva foarte important: chiar înainte de contactul cu duşmanul, soldaţii romani zdrobeau primul rând al inamicilor prin aruncarea suliţelelor grele denumite pilum (în alte părţi am găsit termenul pila). Vă daţi seama ce efect psihologic asupra celorlalte rânduri duşmane! În film nu am văzut ca pilum să fie utilizată măcar. Dacă vă uitaţi cu atenţie în secvenţa în care are loc contactul dintre centurii şi rebeli, romanii stau pasivi cu suliţele în mână, situaţie care îi dezavantajează clar, pilum neputând fi utilizată pe spaţii mici.

Dacă vorbim despre pilum, Centurion are şi aici ceva dubios. Uitaţi-vă cu atenţie la suliţele romane din film, care seamănă probabil cu cele celtice şi priviţi în poza de mai sus cum arăta cu adevărat pilum: vârful lung, de metal, mâner de lemn şi, mai ales, aerodinamică. Trecea şi prin armuri, iar dacă adversarii nu aveau platoşe, putea străbate doi oameni deodată.

Şi sabia romană (denumită gladius) din film mă enervează: de cele mai multe ori ea este utilizată pentru lovire cu tăişul, când de fapt nu prea avea tăiş! Principala lovitură era de împungere. Priviţi în poza de mai sus vârful sabiei! Romanii îşi dăduseră seama de mult de faptul că dacă loveşti cu tăişul s-ar putea să ratezi. Fie alunecă pe platoşa adversă, ba chiar o lovitură la coaste putea să nu fie decisivă. În schimb, o penetrare chiar numai cu 5 cm a vârfului era de cele mai multe ori fatală sau oricum, inamicul era scos din luptă. Aşa că romanii aveau tehnici de atac specifice pentru vârf: împungere peste scut, pe lângă scut, char şi pe sub scut în burta adversarului, lovitură dură care îl eviscera pe ghinionist.

V-am plictisit cumva? Haideţi să vă mai spun un lucru deranjant: în film, eroul principal este o femeie super-luptătoare, excelent arcaş, extra la duel, care ucide cam pe toţi legionarii romani în luptă unu conta unu. Nu spun că o femeie bine antrenată nu poate învinge un bărbat, dar să câştige de atâtea ori contra unor tipi care erau cei mai duri soldaţi din lume mi se pare cam caraghios.

Vă povestesc acum şi o secvenţă din film fără să o comentez. Un legionar este străpuns de suliţă în stomac. Este apoi atacat de un duşman din spate şi, după nişte eforturi demne de un bărbat sănătos tun, romanul apucă bine suliţa care zăcea cuminte în el şi se străpunge total cu ea pentru ca să intre şi în adversarul cocoţat în spinarea lui. Epic...

Aţi văzut filmul? Dacă nu, fiţi pregătiţi: luptele mustesc de sânge omenesc!

Şi ca să nu vă las totuşi cu istoria adevărată neterminată, vă spun că romanii, având cam 11.000 de soldaţi au înfruntat în final armata reginei Boudicca, ce număra de cel puţin 10 ori mai mult (romanii se lăudau chiar că erau 230.000 de adversari). Bătălia a debutat cu avansarea legionarilor spre britoni. Aproape de contact şi-au aruncat pilum care a zdrobit pe loc prima linie adversă. Britonii au fost împinşi înapoi într-o aglomeraţie teribilă, unde armele individuale şi-au spus cuvântul. Legionarii aveau săbiile scurte care se manevrau bine pe spaţii mici. Rezultatul: 400 legionari ucişi faţă de 80000 (optzeci de mii) dintre răsculaţi. Nici cei care au scăpat de măcel nu au dus-o prea bine apoi: fie au fost luaţi în sclavie, fie au fost executaţi, fie au murit de foame, pentru că nu avuseseră timp în acel an să semene câmpurile datorită rebeliunii. Demn final pentru vremurile de atunci. Împărat era în acea perioadă Nero...

Despre autor
Author

Dan Pracsiu deţinător www.dponline.ro
Profesor, Liceul Teoretic "Emil Racoviță" Vaslui
Membru în Comisia Naţională a Olimpiadelor de Informatică
Pasiuni: istoria, călătoriile, fotografia, muzica clasică

Comentarii (4)
  • Avatar

    Admirator 4-09-2010 ora 15:47

    Atunci sigur e bun filmul. Ma uit!

  • Avatar

    Dorin 1-02-2013 ora 0:02

    Pillum, o lance marsava, era utilizata ca arma de soc, utilizabila pana la 25-30 de metrii strapungea armura si se indoia fiind construita dintr-un metal moale, astfel incat extragerea din rana sa fie dificila, cu pierdere masiva de sange, iar in caz de ratare sa nu poata fi reutilizata de adversar.

  • Avatar

    Dorin 1-02-2013 ora 0:29

    Gladius sau palosul scurt si drept alaturi de puggio, pumnalul de lupta, erau armele de baza ale unui soldat roman in close combat. Prin forma si utilitate a fost fara discutie o arma revolutionara folositoare atat in lupta individuala, cat si in lupta de formatie, pretabila si la impuns dar si la taiat. O arma cu unica destinatie de a impunge este un handicap intr-o lupta reala unde un soldat foloseste din pacate toate mijloacele de a-si ucide oponentul. Gladius avea doua taisuri, varful in unele cazuri lat sau in altele ingust, dar intotdeauna fusiform, cu o grosime cuprinsa intre 5 mm sau 8 mm, cu garda si capat de lemn, in unele cazuri din metal, bine echilibrat si suficient de greu pentru o lovitura fatala data prin armura adversarului. Cred ca nu spun enormitati atunci cand afirm ca sunt un bun cunoscator al armelor albe antice sau medievale, cu o experienta de 20 de ani in mai multe stiluri martiale orientale si europene, mai ales in scrima. Am utilizat gladius la antrenamentele de scrima si pot sa certific ca este teribil.

  • Avatar

    Cleopatra 19-08-2013 ora 15:53

    Mi-e imi vine sa mor de ras cand vad filme cu femei romane imbracate in albastru! Culoarea nici nu avea nume in latina (la inceput) pt ca era dispretuita ca fiind purtata de barbari. Romanii se invesmantau mai mult in purpura si auriu!
    Dar cand s-au ecranizat atatea Cleopatre carne!
    Cel mai grav a fost cu ultima cu trasaturi negroide iar Cleopatra avea sange elen!
    Dar asta deja face parte dintr-o conspiratie...

Scrie un comentariu
Nume:

Comentariu:

15 + 10 =